img_20161010_121521Sa se schimbe sistemul
Propun. Să se schimbe sistemul. Ai 36 de ani și te duci la facultate. Toate intențiile bune. Până când te prinzi că profesorii (titulatură generică pentru domni, doamne și domnișoare care împărtășesc cunoaștere cu tinerii studenți) se împart în trei categorii de vârstă: mai mici ca tine, egali cu tine, și (mult mai puțini) mai mari ca tine. Prin urmare începi să te simți ușor invizibil. Întrucât discursurile, de toate felurile, dar mai ales motivaționale, nu prea te mai privesc. Incorect politic aș spune.
Așadar, iată varianta corectă politic în opinia mea.
Să facem o secție geriatrică. Nu numai la Artă și Design, respectiv, Pictură, dar voi exemplifica pentru acest caz.
La secția geriatrică se vor evita din corectitudine politică afirmațiile care trimit departe în viitor, „când veți avea 30-40 de ani”. Avem. Sau am avut.
Se vor evita îndemnurile la „distracție în cluburi, dar cu măsură”. Întrucât studenții la secția geriatrică mai au și copii, familii de rezolvat, o tocăniță, o cămașă de călcat, o supă de făcut… ora noastră de culcare e undeva în jur de 22:30. Inutil de arătat contradicția în termeni. Cel mult propun reformularea la „masură, dar și cu ceva distracție!”.
Se vor reformula cumva referirile la un viitor posibil angajator. Cum majoritatea studenților la secția geriatrică vor fi având deja acumulată o consistentă contribuție la fondul de pensii, amenințarea cu Angajatorul, acest Bau-Bau al responsabilizării, e redundantă. Am fost, am muncit, am stat și nopțile în prag de dead-line, am învățat că nu suntem de neînloncuit nici noi, nici ei.
A se feri de promisiuni privind decantarea stilului personal, maturizarea, revelațiile de peste ani. Mai bine, nu promitem nimic. Se laudă progresul acolo unde apare, iar în rest se încurajează cu blândețe.
Și da! La secția geriatrică se poate oricine adresa în siguranță cu „Dumneavoastră”. Cel mai probabil vom fi toți mai mari sau egali în vârstă cu profesorul.
Ar mai fi de notat, ca sugestie pentru corpul profesoral al secției geriatrice, că studenții sunt foarte motivați să dea sfaturi. Deci pentru o bună atmosferă la ore, se pot cere câteva sfaturi pe orice teme de larg interes, de la murături, dulceață de gutui, și până la cele mai eficiente metode de scos petele de grăsime de pe fața de masă.
Și încă ceva. Poveștile care încep cu „pe vremuri, înainte de 89…” sunt ceva ce avem în comun. Nu o istorie îndepărtată și romantică în care ne imaginăm cum ar fi să nu existe suc, și internet, și gumă de mestecat.