Am fost sa ajutăm la recoltat lavandă. Nu. Am avut privilegiul să ajutăm la recoltat levanțică. Și așa aș povesti, dar parcă nu e pentru cuvinte.
La început când am văzut-o mi s-a părut așa mică și delicată, și eu mă așteptasem să fie mov violent, ca în pozele cu Provence de pe net. Mă așteptasem să mă șocheze prin culoare. Dar nu era un mov șocant. era un mov prietenos. Așa a fost și mirosul. Nu frapant. Ușor. Și pe urmă atât de acaparator, încât soarele nu mai părea prea tare.
Aș fi stat între tufe. Nici eu nu știu cât. Am dus acasă levănțică proaspătă și am făcut buchețele. Miroase ca o fericire. Una prietenoasă, care stă cu tine un pic.

 

Yesterday we went to help cut lavvender. No, we had the privilege to help cut lavender. And I would vvery much like to tell the story, but it seems not meant for words.
At first I thought it was so small and frail, and I expected it to be violently purple, like the internet pictures of Provence. I had expected it to be disturbing by color, but its purple was not disturbing, it was friendly. It was the same with its fragrance. Not shocking, but gentle. And then so overwhelmingly captivating, that the sun did not seem so strong. I would have liked to just stay there among the small bushes. I don’t know for how long. I brought home fresh lavender and tied it in small bunches. It smells like hapiness. A friendly kind of hapiness, one that stays for a while.
IMG_9600 IMG_9615 IMG_9618